Monthly Archives: Ianuarie 2011

maraton

azi a fost genul ala de zi, in care mi s-a parut ca port ochelari care fac totul sa fie gri. e ca la joggingul pe care as vrea sa-l pot face daca n-ar fi asa de frig iar eu n-as fi asa de delasator si neserios. alergi, alergi, alergi dupa senzatia de impacare, de liniste, de fericire. dar te mai si opresti. si privesti in urma. privesti in jur. privesti in fata. si te temi. apoi privesti in interior. si te temi si mai rau. apoi alergi din nou. ma bucur ca am scapat de ziua asta. urmeaza o noua saptamana de alergari. cu antrenament, sper sa prin candva si un maraton, sa nu mai fie nevoie de atatea opriri.

fidelity

„you meet thousands of people. and none of them really touches you. and then you meet one person. and your life is changed. forever.” (love and other drugs) … iar pe finalul filmului e melodia mea preferata din aceste zile. pe care simt ca am irosit timpul pentru ca nu am descoperit-o decat dupa patru sau cinci ani. de adaugat la lista de coincidente 🙂 refrenul asta e atat de emotionant, cu vocea si sunetele potrivite. „i never loved somebody fully. always one foot on the ground. and by protecting my heart trully. i got lost in the sounds. i hear in my mind all of this voices. and it breaks my heart.”

decizii si alegeri

nu ma prea opresc in loc sa ma gandesc la ce am vazut intr-un film. sunt insa doua situatii care mi-au ramas in minte. un fel de ghicitori. daca n-ar avea un continut dramatic. ce e mai bine sa faci? ce e mai corect sa faci?… cand esti casatorit cu fata visurilor tale, dar ea se imbolnaveste de o boala mentala incurabila. e absenta total. pana si parintii ei te indeamna sa iti vezi de viata. te muti, iti incepi o cariera si te indragostesti din nou. e totul minunat. pana cand sotia apare. au trecut trei ani, iar ea e din nou bine datorita unui tratament nou. … cand te indragostesti de o fata bolnava de parkinson si totul pare o gluma. ii promiti ca e totul pentru tine, desi incearca sa te tina la distanta. apoi iti dai seama ca nu vrei sa-ti sacrifici chiar toata viata pentru ea. mai ales ca munca ta merge mai bine ca niciodata, iar banii si femeile iti sunt la discretie. sunt doar scenarii de viata. dar se pot intampla. m-a facut sa ma gandesc cu teama la ce fel de alegeri pot ajunge sa fac. pana si eu, care ma uit cel putin 2-3 minute inainte sa pun mana pe un tricou din sifonier.

implicari

sunt momente de care nu sunt deloc mandru. cum cred ca sunt in viata oricui. nu-mi place sa-mi aduc aminte ca nu mi-a pasat de sentimentele anumitor persoane. s-a intamplat cand eram prea ocupat sa fac doar ceea ce vreau eu. nu vreau sa repet greselile astea. tind sa devin apropiat de cineva, dar fara sa tin cont de asteptarile care se nasc de aici. de asta ma indrept fara griji si in alte directii. ar trebui sa-mi aleg bine relatiile si: sa fiu implicat ori sa-mi vad de drumul meu.

complimente si reprosuri

cred in complimentele spuse sincer si in exces. e important sa oglindesti calitatile si lucrurile frumoase. e o incurajare si o confirmare pentru un prieten. nicio persoana, cat de puternica, nu e lipsita de indoieli. cel putin asta e impresia mea. cred insa si in prietenii care iti spun adevarul si cand nu e cel pe care vrei sa-l auzi. imi place sa nu fiu mintit. sa mi se spuna cand sunt neserios sau rasfatat. tonul face totdeauna diferenta. e ca o culoare de fond intr-o pictura. una e sa pictezi un defect pe un ton gri si alta pe unul portocaliu. conteaza ca dincolo de vorbe sa arati ca imperfectiunile nu creaza distanta. sunt naturale.

beverly hills

seria noua. episodul zece. am ales la intamplare. oricum nu conteaza. ma emtioneaza de fiecare data. beverly hills e serialul amintirilor mele, multe, putine, asa cum sunt ele. e filmul care ma pune in legatura cu mine. e o franghie pe care pot sa imi insir trecutul. la povestile de acolo sunt atasate sperantele, trairile mele de copil. am spus recent ca as fi matur cuiva. adevarul e ca nu sunt si nici nu stiu cum as putea fi. sunt atat de apropiat de naivitatea si visurile copilariei. filmul e previzibil si foarte probabil total lipsit de calitate. relatiile si momentele pe care le creaza sunt insa actuale si, culmea, educative. am ajuns sa spun si asa ceva.

fericire absenta

imi plac vorbele. imi plac dialogurile. sunt fragmente in carti si filme pe care as vrea sa le tin minte. asta e unul dintre ele… „ii spusese ca existenta ei era atat de ireala, incat avea impresia ca era moarta. si nici macar nu era o senzatie neplacuta. acea lipsa de viata luase cu ea toate ambitiile, toate temerile si toate dezamagirile. acea liniste a trupului, lipsita de memorie, acea repetitivitate cotidiana, absenta viitorului erau ceea ce altii numeau fericire.” – o zi perfecta