Monthly Archives: Mai 2010

atletismul nervilor

sunt foarte rare momentele de relaxare. viata pare o cursa de rezistenta. mai alergi o tura, si inca una. mai rezisti o zi, si inca una. pentru fiecare dintre noi exista micile ritualuri pe post de pauza de hidratare, oxigenare. unii au tigarea, altii cafeaua sau berea. eu am camera mea, muzica de la radio si libertatea gandurilor. adevarul, ca suntem niste atleti. doar ca in loc de muschi, ne tocim nervii si rabdarea, in loc de kilometri, insumam stres si, uneori, in loc de transpiratie, varsam cate o lacrima. de frustrare, de tristete. cine stie?!

Anunțuri

maniere

sunt o persoana care consuma timp, atentie pentru a nu deranja. unii spun ca fac asta excesiv. asa am fost crescut si e un impuls care imi vine natural. asta nu inseamna ca nu fac gesturi nepotrivite, lipsite de maniere din punctul de vedere al celor care le suporta. mi-ar placea ca atunci cand se intampla asta sa fiu judecat in context. sa se ia in calcul ca nu am avut o intentie gresita si ca nu o sa-mi fac un obicei din acel gest. cand reprosul e pe un ton rece, distant, care subliniaza gravitatea a ceea ce am facut, ma simt un pic jignit. ma simt pus laolalta cu toti, inclusiv cu cei care nu dau doi bani pe maniere.

ochi deschisi, ochi inchisi

ignoranta e relaxanta. gandesti cu premisele impuse de societate, pe care le iei de-a gata. te simti in siguranta intr-un mecanism caruia nu ii pui la indoiala principiile de baza de functionare. sigur, ai probleme, dileme, stres, care se rezuma insa la orizonturile personale. daca ridici privirea din multime si vrei sa judeci totul pe cont propriu, ai un pret de platit. realizezi cata lipsa de sens e in jurul tau, cata nesiguranta, cate necunoscute, cate masti. te simti in schimb liber, stapan pe tine, iar temerile de dinainte dispar neasteptat. nu stiu cum e mai bine. eu sunt instabil de felul meu si ma regasesc in ambele stari, in functie de perioada.

reactie

ma baricadez. sap santuri pe care le umplu cu tacere, ridic ziduri de indiferenta, acopar geamurile si usile cu apatie. … cam asta e modul meu de a reactiona atunci cand nivelul de stima de sine scade la cote de avarie. e si o parte buna in starile astea. filtreaza persoanele care imi sunt in preajma. raman cei care ma suporta si care imi dau incredere si moral sa fiu eu asa cum pot mai bine sa fiu.

norocos

sunt cateva persoane alaturi de care starea mea de spirit creste neconditionat. o persoana in mod special. ma simt privilegiat de fiecare data cand ne vedem. scoate ce e mai bun din mine si e dovada vie ca viata e frumoasa.

fara scuze

sunt tafnos, dar de obicei ma calmez repede si imi cer scuze. nu azi. am refuzat sa ma simt vinovat. m-a facut sa ma simt eliberat.

succes

„succesul nu inseamna sa fii cunoscut, sa ai bani sau putere. succesul inseamna sa te trezesti dimineata nerabdator sa faci ce ai de facut, incat simti ca plutesti cand iesi pe usa. inseamna sa lucrezi alaturi de oameni la care tii. succesul inseamna sa fii in contact cu lumea si sa ii faci pe oameni sa simta. inseamna sa gasesti acea cale de a uni oameni care nu au in comun decat un vis. inseamna sa adormi noaptea stiind ca ai dat tot ce ai avut mai bun. succesul e bucurie. si libertate. si prietenie. si succesul e iubire!” – fame, 2009