Monthly Archives: Februarie 2010

text confuz

nu prea inteleg cum sta treaba cu team-buildingurile. nu vad rostul si logica in alocarea unor sume importante de catre sefi zgarciti in rutina de zi cu zi cu tonerul si hartia de imprimanta. nu vreau sa spun ca nu imi place ideea de a merge pe banii firmei in vacanta. doar ca nu pricep de ce o moda occidentala e adoptata cu capul inainte pe o scara atat de larga si la noi. poate la ei sunt oamenii altfel si da rezultate. aici team-buildingurile sunt doar pretext de petreceri, betii crunte, barfa, scandaluri si sedinte formale bifate in graba. team-buildingurile mi se par un exemplu bun de lucruri facute de dragul de a fi facute, in care scopul e doar teoretic. observ in jur atatia oameni care aduna „trofee”: concerte, seri pierdute cu amici si cunoscuti, meciuri de fotbal pentru cei care nu sunt atrasi cu nimic de fotbal, orice. totul facut ca sa fie pus pe o lista. e cv-ul pe care il arati celor din jur ca sa te mai „angajezi” intr-o prietenie. sa pari cool si interesant. ma feresc sa nu fiu asa. ma feresc sa nu ma izolez in acelasi timp. recent, am tot inclinat balanta spre iesiri de dragul de a iesi. acum ma straduiesc sa o echilibrez cu timp petrecut cu persoane care imi spun ceva cu adevarat si cu atentie la starea de spirit pe care o am. cred ca e important sa te bucuri de viata, dar nu sa fii condamnat sa te bucuri.

Anunțuri

acasa

daca as fi o casa as avea obloanele trase toate ziua, as fi plecat mai tot timpul, iar musafirii i-as tine la usa. sunt multi cei care nu lasa pe nimeni inauntru, ca sa nu le vada dezordinea. eu nu vreau sa se vada ca nu e nimic inauntru. sau cel putin asa simt uneori. cred ca ce am eu nu corespunde cu ce apreciaza majoritatea celor din jur. ma linisteste insa ca nu sunt chirias intr-o casa de imprumut. ca sunt acasa.

ps. irina, daca citesti, inchide imediat 🙂

nesigur

totul in jur pare artificial. aerul conditionat din masina, de acasa, de la birou, alimentele fara gust, pline de conservanti si umflate ca la vulcanizare, costumul – 70% sintetic, sucul din concentrat de portocale. totul pare sa aiba un substitut. si nu e numai cu lucrurile asa. prietenii sunt oameni cu care razi cu gura pana la urechi, bei, te distrezi, dar de care nu te leaga nimic cu adevarat, care nu iti stiu temerile, placerile, ce simti si ce vrei. de ce ar exista iubire intr-o lume asa? am visat in gol de cand ma stiu aproape la ideea de familie fericita. in care nu trebuie sa faci eforturi sa te simti bine, pentru ca ai cu tine senzatia ca esti unde trebuie sa fii si mai ales cu cine trebuie sa fii. ma simt ca si cum m-am pacalit singur si mi-am batut joc de ani din viata. poate ca nu exista iubire sau exista pentru unii mai norocosi, ca un premiu la loteria vietii. pentru restul poate ca raspunsul e o relatie fara sclipire, cu liniste si respect. macar asa iti adormi sufletul si il faci sa taca, sa nu iti mai ceara ce nu ii poti oferi. imi vine in minte o melodie de la vama veche. ”mi-am luat nevasta (la fel de valabil si cu sot…) urata si cam proasta si am cu ea doi copii, pe care ii feresc cat pot de mult de soacra-mea.” visele sunt frumoase, dar eu cred ca am exagerat cu ele. e prima oara cand ma gandesc serios ca ar trebui sa renunt la convingerile de pana acum si sa sa cobor cu picioarele pe pamant.