Monthly Archives: Ianuarie 2010

a medio vivir

ce ascultam cand eram prin liceu 🙂

Anunțuri

up in the air

fara legaturi serioase, fara responsabilitati, fara implicatii. se poate. ”plutesti” deasupra unei realitati in care nu te regasesti. nu e bine. nu e rau. e doar o alegere. pretul il platesti mai tarziu in viata.

renuntari

e greu sa te desparti.

in momentele de luciditate, imi spun ca in lumea asta totul vine si pleaca. totul se schimba. ca nu poti fi sigur de nimic ce ai.

de aia e bine sa nu fiu egoist si sa nu tin langa mine ce stiu ca nu e al meu. chiar daca e persoana in jurul careia am impletit vise. sunt vise care nu au prins viata si s-au spart in cioburi peste care trebuie sa calc si sa merg mai departe.

mi-as dori sa ma pot multumi cu putin si sa fac compromisuri ca sa fiu langa cine vreau. doar ca nu pot. nu pot sa fiu prieten si sa iubesc in tacere. si nu vreau sa fac alte persoane sa sufere din cauza mea.

nimicuri

ironiile si glumele proaste dor, doar daca te temi sa nu fie cumva adevarate. cu siguranta au mai spus si altii asta. eu doar am realizat ceva mai tarziu decat era cazul.

stare

mintea e cerul,
gandurile, norii.
in cap am furtuna,
am tunete in urechi,
din priviri ies fulgere,
iar pe gura curg rauri rautati.

imaginatie

oamenii precisi, constanti, economicosi ma fac sa fiu trist. au succes si, pe buna dreptate, sunt dati exemplu. mie mi se par impersonali, mecanici sau robotizati. iar o lume croita dupa fata lor e gri si fara orizont. ma trezesc adesea ca incerc sa fiu sigur pe mine, calculat. ironic insa atunci cand simt ca am control asupra lucrurilor, ma simt gol. inchid ochii si caut copilul din mine care sa imi aduca inapoi pasiunea, visele si nebunia. ma simt incomplet fara imaginatie. e ca o pensula care imi coloreaza realitatea in culori bucuroase. in muzica sau sport se vede perfect diferenta. exista artisti impecabili dar seci ori campioni inadmirabili. iubesc exceptiile care ma fac sa privesc lumea cu interes. federer, fc barcelona, in sport, sau tudor chirila, alexandrina hristov, pink, in muzica. la ei vad pasiune, fantezie, placere si mai ales bucuria de a fi. e drept, exista domenii si domenii. unele te obliga sa pui accent pe strategie si disciplina. chiar si acolo, poti sa lasi loc de entuziasm si imaginatie, macar in comportament.

drumuri separate

– nu te inteleg! spui ca ma iubesti…
– te iubesc! si ador sa te iubesc!
– si atunci?
– si atunci… nimic. nu te vreau. si gata.
– esti imposibil!
– nu sunt. doar realist si sincer cu mine. stii, cand iubesti pe cineva capeti un simt in plus. toti spun ca dragostea e oarba. pe naiba. te elibereaza de toate temerile. dar mai ales poti sa vezi iubirea din jur. eu la tine vad nimic. ma vrei doar pentru ca ma vrei.
– … poate cu timpul o sa te iubesc si eu. stiu ca asa o sa fie.
– cu timpul o sa creasca doar gelozia si reprosurile intre noi.
– si atunci?!
– o sa pastrez o camera pentru tine in inima mea. si o sa fii acolo de fiecare data cand o sa vrei. iar cand nu o sa fii, o sa fie goala.