”dinamo suntem noi!” asta au strigat aseara fanii lui dinamo dupa ce au rupt gardurile, au patruns pe teren si, cel mai probabil, au obtinut o pedeapsa drastica pentru clubul favorit. faptele in sine nu merita prea mult comentate. la fel si reactia oficialilor. e greu sa vii tu, conducator, acum sa arati cu degetul spre galerie. tu, conducator, care le-ai platit deplasari, le-ai tolerat excesele si ai injurat cot la cot cu ei echipele rivale. cel mai interesant mi se pare cum rationeaza suporterul de fotbal din romania. se vede indreptatit sa faca apel la violenta pentru ca i-au fost inselate asteptarile. “dinamo suntem noi”, nu patronii care achita facturi si salarii, nu jucatorii care imbraca tricourile cu insemnele echipei, nu fostii jucatori, care au adus performanta in curtea clubului. ei, suporterii, vor satisfactii, dar fara cost, pentru ca multi dintre ei nu-si achita nici biletele de meci, dapa-i sa cotizeze anual, asa cum se intampla la barcelona sau real madrid. ei, suporterii, s-au invatat sa auda ca sunt al 12-lea jucator si ca fara ei fotbalul e ca la teatru, chiar daca fotbal fara galerii si ultrasi se poate, dar galerii si ultrasi fara fotbal, nu. galeriile de fotbal sunt grupuri anti-sociale, locuri unde adolescentii isi pun laolalta rebeliunea. nimic mai mult. bucuria si supararea unui rezultat sunt la fel si pentru cel care vede meciul de la tribuna si nu de la peluza, sau de la televizor. ei, suporterii, au fost insa prea mult bagati in seama si nu-si mai stiu rolul. li se pare normal sa schimbe antrenori, sa alunge jucatori, acum chiar si conducatori, sa bata pe strada pe cei care au haine in culorile rivalilor, sa jefuiasca magazine si sa vandalizeze autobuze, tramvaie sau trenuri. va mai trece mult pana isi vor da seama ca nu ei dau culoare fotbalului. si ca, atunci cand devin violenti, ei sunt doar partea gri a lui.
p.s. ei, suporterii = galeriile organizate, grupurile de asa-numiti ultrasi
, il are acum in vizor pe n1. iar interlocutor e …. y!! si tot asa, personajele isi schimba rolul, din barfit in barfitor, cu x de cele mai multe printre initiatori. ieri a fost randul meu. am lipsit cateva minute. cand m-am intors, au oprit brusc discutia si au parut usor jenati. nu stiu exact ce spuneau despre mine, nici nu m-am obosit sa aflu. treaba lor. ma multumesc sa fac ce am de facut, imi iau banii si gata. dar nu ma impac cu gandul ca oamenii astia spun des “sa iesim cu totii in oras”. asta e metoda care ar trebui sa aduca un plus de omogenitate grupului. adevarul ca mi-e scarba. da, e usor sa spun eu despre mine ca nu sunt ca ei. dar chiar nu sunt. ascult dar nu contribui la barfele lor, incerc sa fiu avocatul celui vizat, cat imi permite lasitatea de a nu starni o discutie aprinsa care sa imi pericliteze statutul, si niciodata nu spun mai departe vorbele pe care le prind din zbor. si inca ceva. multe din persoanele astea au pretentia ca “stii, ca eu sunt direct, iti spun in fata”. bine, cu partea asta m-am obisnuit. de ceva timp incoace e o moda sa spui “verde-n fata” sau “ce-i in gura, si-n capusa”. pretentia e la fel de idioata ca si vorbele in cauza. e ok sa fii sincer, dar de ce ar fi o calitate sa-i spui cuiva tot ce iti trece prin minte la un moment dat despre el?! e doar o reducere la stadiul de copil de 2 ani. e doar o scuza. oamenii astia isi ascund egoismul si rautatea in spatele unei asa-zise calitati. sa barfiti sanatosi!!!
