am o imaturitate teribila, cand vine vorba de sentimente. cred in basme si in iubire. cred ca exista o persoana anume pentru mine. imi permit sa recunosc aici toate astea. e un spatiu privilegiat. ma gandesc ca emotional am ramas la fel ca la 14, sau la 18 … sau la 21 de ani. simt lucrurile la fel. s-au mai adunat informatii, experiente, mintea sintetizeaza altfel, face conexiuni mai ample si ofera o imagine de ansamblu mai completa. dar in principiu e totul la fel. asta ma bucura intr-un fel. imi confirma ca exista ceva spiritual in mine. vorbeam despre o fata anume in posturile anterioare. ne-am tot vazut, am readus amintiri la viata, dar pe masura ce o vad imi dau seama ca e o iluzie. da, ce am simtit atunci simt si acum. dar altfel. parca sentimentele mele s-au maturizat in locul meu. mi-a spus intr-o seara ca a iesit in club cu sotul. culmea, am avut un instinct de ciuda ori gelozie. dar mi-am dat seama ca m-as bucura sa se fi distrat. m-as bucura sa se inteleaga. vreau sa fie fericita. si eu la fel. impreuna ne simtim super. scoate ce e mai bun din mine la suprafata, dar atat. simt o altfel de atractie. e mai degraba atractia, n-as spune catre un prieten, ca e mai mult de atat. dar catre o persoana speciala, nu o iubita. am vazut un film simpatic in seara asta, 500 days of summer. mi s-a parut ca regasesc o parte din dilemele mele in el sau, mai probabil, le-am transpus eu fortat pentru ca le aveam in minte. oricum, piesa de final e super..
