e criza politica. panica si scandalul ti se scurg din televizor in minte. e criza financiara. grija jobului, ratele si datoriile iti intind nervii. sotia, sotul, prietenii te dezamagesc. simti ca totul e impotriva ta. afli ca trebuie sa te operezi urgent. dispar toate problemele. ramane doar nelinistea. cat timp ai pierdut cu lucruri de nimic in comparatie cu viata ta!!
de mici ar trebui sa fim invatati ca egoismul e o calitate. sa iti traiesti viata prin realizarile profesionale, prin cantitatea de lux cu care te inconjori, prin parerile prietenilor si invidia celor mai putin prieteni, prin iubirea familiei e o greseala. nu e loc de idealism, de altruism, de renuntari, de amanari. trebuie sa traiesti in primul rand pentru tine. doar asa vei fi destul de viu ca sa poti sa traiesti si pentru altii.
nu stiu religie cat sa fiu sigur ca am dreptate. nu ma impiedica sa am convingeri. rai si iad, sapte ceruri, reincarnare… teorii despre ce e dincolo de viata sunt numeroase. un lucru e cert. in materie de probleme existentiale ghita de la sat e la fel de competent ca si domnul gheorghe, profesor in teologie, sau filosoful gica. si asa e corect. cand vine vorba de importanta si sensul vietii n-ar trebui sa conteze cat esti de cultivat, frumos, puternic sau orice altceva.
si mai e ceva la fel de sigur. sentimentul de liniste atunci cand traiesti cu ceea ce unii spun suflet. diferenta se face la nivel mental. acolo de unde porneste totul. actiune, comportament, viziune asupra vietii. sa spui ca traiesti cu sufletul inseamna sa te bucuri, sa zambesti, sa iubesti … sa privesti dincolo de dimensiunea materiala. si sa iei lucrurile existentiale asa cum sunt. adica sa accepti ca nimeni n-are raspuns si sa iti invingi teama. sa te gandesti doar ca mergi acolo de unde ai venit. e cea mai simpla forma de echilibru a lumii in care suntem.
in rest, pareri multe, energii si pasiuni risipite aiurea si prea putina viata. asta vad in jur. pt prietana care a aflat ca e bolnava, bafta. pt mine, nu uita ce conteaza.
