azi am fost la examen. sunt in grupa a doua, din patru. fiecare grupa are aproximativ 50 de persoane. cam cate computere sunt in sala de examen. pana acum, am respectat de fiecare data programarea la grupa mea. dar aproape de tot atatea ori am apucat ultimele locuri in sala. sau, mai rau, am asteptat pe hol sa se elibereze unul. asta pentru ca multi dintre colegi veneau la alta grupa. de ce sa se trezeasca doua ore mai devreme sau de ce sa nu merga impreuna cu colega/colegul, poate e rost si de ceva sfaturi comune?
pentru ca multi dintre profesori n-aveau probleme cu respectarea acestei reguli, se ajungea la momente in care fie trebuia sa iti dai coate sa te bagi in fata la rand, fie sa astepti frumusel inca juma de ora pe holuri. nu mi s-a parut deloc normal. azi am avut insa o surpiza placuta. am ajuns mai devreme si am gasit vreo zece persoane la usa, in fata unei sali goale.
profesorul nu accepta decat pe cei de la grupa programata la acea ora. explicatia s-a repetat la nesfarsit. chiar daca auzeau ca n-au voie sa intre, existau mereu exceptii. “am venit cu prietenele in masina, de la ploiesti”, “anul trecut eram grupa asta, acum nu stiu de ce nu mai sunt”… si cea mai tare “pai, nu mi se pare normal. n-am mai auzit niciun profesor sa faca asa pana acum”.
cam asa stau lucrurile cu regulile de bun-simt. de ce sa le respecti, daca oricum nimeni nu tine cont de ele? in schimb, e o placere sa ne dam drept educati si civilizati si sa radem de altii ca sunt niste tarani, ca se imbraca asa, ca vorbesc asa, ca fac aia si aia.
mai e si partea a doua. cand exista totusi cineva care tine la reguli. atunci iese la suprafata unul dintre motivele de mandrie tipic romanesti. “eu sunt mai smecher. lasa ca bag putina vrajeala si se rezolva! astia care stau la coada?!! … Treaba lor frate, ce, ii pun eu sa stea?”
